Keywords: atributele divine; aseitate; omniprezență; veșnicie; imuabilitate; atotputernicie; actus purus; Ioan Damaschin

Capitolul 26 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 138-142 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 82-87 · Dumnezeu unul în Ființă

Atributele naturale (privesc firea divină în contrast cu creatura)

Atribut	Sens	Temeiuri	Participarea omului
Aseitatea	Existența de la Sine; izvorul oricărei existențe	Ieș 3,14 «Eu sunt Cel ce sunt»; Rom 11,36; Damaschin: «Cel ce este», «ocean al ființei»	Persoana e mai mult decât actele ei
Infinitatea	Nemărginirea pozitivă a tuturor însușirilor	—	Progresul nesfârșit în Dumnezeu («din putere în putere»)
Spiritualitatea	Nematerial, simplu, nevăzut, rațional, liber	In 4,24 «Duh este Dumnezeu»; 2 Cor 3,17	Sufletul indestructibil, capabil de viața spirituală
Omniprezența	Independență de spațiu; cuprinde toate fără a fi cuprins	Ps 138	Omniprezență obiectivă și morală: în iad e prezent obiectiv, dar absent moral; în Biserică e perceput intens
Veșnicia	Independență de timp, «prezent continuu» (Augustin)	Ps 89; Apoc 1,4	Omul nu mai trece în neființă
Imuabilitatea	Consecvența ființei și voinței	Iac 1,17	Nu înseamnă indiferență: Dumnezeu se bucură și se întristează de faptele oamenilor (împotriva lui «actus purus»)
Atotputernicia	Nelimitare ca forță; armonie între ființă și voință	Lc 1,37; Damaschin: «poate câte vrea, dar nu vrea câte poate»	Libertatea omului
Unitatea (unicitatea)	Un singur Dumnezeu	Deut 32,39; Is 44,6; Tertulian: «dacă nu e unul, nu există»	Unitatea și identitatea persoanei

«Piatra pe care Dumnezeu n-o poate ridica»

Întrebarea e absurdă logic. Atotputernicia înseamnă lipsa contradicției: Dumnezeu «nu poate» face răul, nu poate să nu fie bun; neputința de a face răul e suprema putere (Dionisie Areopagitul, Despre numele divine, 8).

Navigare: ← cap. 25 · index · cap. 27 →