Keywords: energiile necreate; esența divină; Grigorie Palama; Vasile cel Mare; actus purus; Vladimir Lossky; Dumitru Stăniloae; îndumnezeire

Capitolul 24 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 132-135 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 79-81 · Dumnezeu unul în Ființă

Unicitatea și incognoscibilitatea

Dumnezeu, fiind absolut, este unic (două absoluturi s-ar limita reciproc) și incognoscibil în esență («un Dumnezeu definit ar fi un Dumnezeu finit»).
Dar e Viață, nu existență statică: «Tatăl Meu până acum lucrează» (In 5,17).

Distincția ființă – energii

Din esența lui Dumnezeu izvorăsc veșnic energiile necreate: nu sunt esența însăși, dar sunt inseparabile de ea. Prin esență Dumnezeu e incomunicabil; prin energii e mereu comunicabil, cognoscibil și prezent în făpturi.
Analogii: soarele, din care toată viața se împărtășește prin raze, fără a atinge miezul; persoana iubitoare, care se dăruiește întreagă fără a pierde nimic.
Confesiunile neortodoxe concep ființa ca substanță în sine; Răsăritul: nu există ființă fără energie și lucrare.
Critica formulei catolice «actus purus» (Toma de Aquino): un Dumnezeu închis, mai degrabă «act» decât Persoană; combătută de Pr. Dumitru Stăniloae (introducerea la Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama).
«Orice teologhisire care știrbește antinomia ființă incomunicabilă – energii comunicabile sărăcește învățătura creștină de ce are mai viu».

Biblice: Înț 12,1; In 1,14; Lc 17,21; Rom 8,9; 1 Cor 6,17; 1 In 4,13; 2 Pt 1,4 («părtași dumnezeieștii firi»).
Patristice: Vasile cel Mare (Ep. 234: «energiile coboară până la noi, esența rămâne inaccesibilă»), Atanasie, Maxim Mărturisitorul.
Sf. Grigorie Palama (sec. XIV), «teologul energiilor divine»; în sec. XX: Vladimir Lossky și Pr. Stăniloae.
Todoran–Zăgrean: secțiune «Ființa și lucrările lui Dumnezeu», redactată de Pr. Ioan I. Ică (p. 79-81).

Navigare: ← cap. 23 · index · cap. 25 →