40 - Providența divină
#Capitol #Proniatorul #Providență
Keywords: Providența divină; conservare; conlucrare; guvernare; Maxim Mărturisitorul; Salvian de Marsilia
Capitolul 40 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 205-206 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 157-159 · Dumnezeu Proniatorul
Definiție
- Providentia / pronoia: purtarea de grijă permanentă și efectivă a lui Dumnezeu față de fiecare făptură și față de toate. Decurge din faptul că Dumnezeu este Părintele suprem, «un ocean care se frământă de iubire».
- Acțiunea prin care Dumnezeu ajută făpturile să-și păstreze identitatea, să dăinuiască, să lucreze după fire și să-și atingă scopul fericit.
Cele trei aspecte (unitare în realitate)
| Aspect | Conținut |
|---|---|
| Conservarea | Păstrarea fiecărei existențe în identitatea ei; fără ea făpturile ar aluneca în neființă; numită «creație continuă» |
| Conlucrarea | Activarea forțelor fiecărei făpturi spre scopul ei; nu mecanică: cu cele neraționale prin legi, cu cele raționale potrivit libertății lor |
| Conducerea (guvernarea) | Călăuzirea fiecăruia și a lumii întregi spre scopul fericit; tot fără constrângere |
Temeiuri
- Biblice: Ps 93,9-10; Ps 15,8; Iov 34,14-15; Ps 103,30 («Trimite-vei Duhul Tău…»); Mt 6,31-32; In 5,17.
- Patristice: Salvian (De gubernatione Dei: cu aceeași putere cu care a creat, cârmuiește); Sf. Maxim Mărturisitorul (Ambigua: nu e cu putință ca Dumnezeu, fiind bun, să nu fie binefăcător și proniator; neștiința noastră despre rațiunile proniei nu e motiv să o negăm).
- Todoran–Zăgrean: definiție și aspecte (p. 157-159).
