36 - Crearea lumii văzute
#Capitol #Creatorul #Creație #Cosmologie
Keywords: creația din nimic; Hexaimeron; Vasile cel Mare; Pierre Teilhard de Chardin; solidaritatea cosmică; raționalitatea creației; Atanasie cel Mare
Capitolul 36 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 182-183 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 127-130 · Dumnezeu Creatorul
Omul și cosmosul
- Lumea văzută = universul material și omul. Omul, punte între lumea spirituală și cea materială, e chemat să umanizeze natura, să-i descopere rațiunile divine; natura are nevoie de om pentru a avea sens (caracter antropocentric).
- Materia e «concentrare de spirit și energie», pătrunsă de energiile necreate; Duhul Sfânt e forța de coeziune a cosmosului (D. Popescu).
- Critica teologiei apusene: «absența lui Dumnezeu din creație» a dus la secularizare și, în final, la dezastrul ecologic.
Creația
- «La început» = primul contact al lui Dumnezeu cu timpul: lumea nu e nici emanație, nici materie veșnică (Sf. Atanasie cel Mare împotriva lui Platon).
- Motivul: iubirea nesfârșită («Binele își întinde bunătatea la toate», Dionisie Areopagitul). Lumea e bună, dar contingentă.
- Creaționismul creștin nu exclude un anumit evoluționism: creația primară (apariția materiei) și creația secundară (evoluția ei după legile puse de Dumnezeu). Remete îl citează pozitiv pe Pierre Teilhard de Chardin.
- Cele șase zile = mari epoci cosmice (Ps 89,4; Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron).
- Todoran–Zăgrean analizează pe larg referatul biblic al creației (p. 127-130); durata zilelor e dată ca exemplu de teologumen (cap. 3).
