Keywords: starea paradisiacă; chip și asemănare; har; Vasile cel Mare; Grigorie de Nyssa; Ioan Damaschin

Capitolul 38 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 193-195 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 143-147 · Dumnezeu Creatorul

Starea paradisiacă

Stare de desăvârșire și fericire relativă, întemeiată pe crearea omului după chipul lui Dumnezeu (Fac 1,26-27; Înț 2,23).
Chip și asemănare (distincție patristică):
- chipul = însușirile date prin creație: rațiune, libertate, conștiință morală, setea după Absolut;
- asemănarea = starea finală de sfințenie, dobândită prin har și virtuți.
- Sf. Vasile: chipul e asemănarea în potență, asemănarea e chipul în act. Damaschin: «după chip» = rațiune și libertate; «după asemănare» = virtute. Grigorie de Nyssa: «Dumnezeu ne-a făcut lucrătorii asemănării noastre».
Sufletul: rațiune luminată, care vedea rațiunile divine («a dat nume» viețuitoarelor); simțire de comuniune cu Dumnezeu și cu lumea; voință dreaptă, fără conflict moral.
Trupul: posibilitatea de a nu muri, fără suferință și boală.
Relativă, nu perfectă: desăvârșirea se dobândește prin exercițiul îndelungat al binelui.

Deosebiri confesionale

Confesiune	Învățătura	Critica ortodoxă
Romano-catolică	Stare perfectă, datorată unui har supraadăugat (donum superadditum) firii	Împarte artificial actul creației; căderea ar fi inexplicabilă; omul căzut ar fi omul natural fără har (idee pelagiană); harul ar rămâne exterior
Protestantă	Desăvârșirea ținea de firea însăși, autonom, fără har; chip = asemănare	Autonomizează omul, «lucru în sine» (Ding an sich)
Ortodoxă	Actul creației a fost unitar: harul a fost dat ființial omului, prin creație («în El trăim, ne mișcăm și suntem»); chipul e dinamic, orientat spre asemănare	—

Chiar Hristos, ca om, «sporea cu înțelepciunea, cu vârsta și cu harul» (Lc 2,52): progresul e propriu omului.

Navigare: ← cap. 37 · index · cap. 39 →