32 - Perihoreza și aproprierea
Keywords: Sfânta Treime; perihoreză; apropriere; Ioan Damaschin; Atanasie cel Mare
Capitolul 32 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 160-162 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 103-107 · Dumnezeu întreit în Persoane
Raporturile dintre Persoane
- Dumnezeirea fiecărei Persoane:
- Tatăl: necontestată nici de eretici (In 17,3).
- Fiul: Ps 2,7; Mt 3,17; In 20,28 («Domnul meu și Dumnezeul meu»); textele despre «inferioritate» (In 14,28 «Tatăl este mai mare decât Mine»; Mc 13,32) privesc umanitatea Lui.
- Duhul Sfânt: In 15,26; Fapte 5,3-4 (a minți Duhului = a minți lui Dumnezeu); Lc 12,10; In 14,16.26; Mt 28,19.
- Perihoreza (perihoresis, «întrepătrundere»), termen consacrat de Sf. Ioan Damaschin: fiecare Persoană locuiește în celelalte două și este locuită de ele, fără confuzie. Tatăl împărtășește veșnic întreaga ființă Fiului și Duhului, fără să rămână lipsit. Privește proprietățile.
- Aproprierea: atribuirea unei însușiri sau lucrări unei Persoane, deși aparține tuturor (Tatăl – «Puterea», Fiul – «Adevărul», Duhul – «Harul»; Creator, Mântuitor, Sfințitor). Privește predicatele.
- Sf. Atanasie: «Dumnezeu toate le face prin Fiul, în Duhul Sfânt».