Keywords: Sfânta Tradiție; Sfânta Scriptură; Biserica; canonul biblic; sola Scriptura

Capitolul 21 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 109-111 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 60-67 · Revelația divină

Scriptura și Biserica

Autorii sfinți n-au scris ca indivizi izolați, ci ca exponenți ai unor comunități de credință; adevărurile revelate s-au întrupat într-o comunitate.
Scriptura are nevoie de Biserică (unde există regula de credință garantată de Duhul Sfânt), iar Biserica are nevoie de Scriptură (cuvântul sigur al lui Dumnezeu). Cuvântul poate lucra și în afara Bisericii, dar e garantat numai în ea.
Ortodocșii și catolicii: Scriptura și Tradiția n-ar exista fără Biserică; Biserica este «proprietara» lor.

Tradiția și Biserica

Legătură și mai strânsă: Tradiția este memoria vie a Bisericii; izvorăște din Biserică și, la rândul ei, o «naște» (co-existență și co-generare).
Respingând autoritatea Bisericii, protestanții au pierdut Tradiția: sola Scriptura e ca pretenția unui copil de a învăța numai din cărți, fără părinți și profesori.

Dacă ar fi vorba de o întâietate: Biserica o are în timp: comunitatea a existat înainte de VT și NT; Tradiția s-a născut odată cu Biserica; Scriptura a apărut apoi în Biserică. Stabilirea canonului biblic a cerut autoritatea Bisericii și norma Tradiției.
Todoran–Zăgrean tratează raportul în cadrul capitolului despre Tradiție (p. 60-67).

Navigare: ← cap. 20 · index · cap. 22 →