15 - Revelația divină - generalități
#Capitol #Revelația #Revelație
Keywords: Revelația divină; Revelația naturală; Revelația supranaturală; chipul lui Dumnezeu; îndumnezeire
Capitolul 15 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 91-93 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 55 · Revelația divină
Definiție
- Revelația (lat. revelatio, «descoperire») este actul liber și supranatural prin care Dumnezeu, din inițiativa Sa, Se descoperă oamenilor: ieșirea din «lumina cea neapropiată» (1 Tim 6,16).
- Nu doar informare intelectuală, ci apropiere, comunicare și împărtășire reală a lui Dumnezeu. Fără ea omul n-ar ști nimic precis despre Dumnezeu și ar fi rupt de Izvorul vieții.
Posibilitatea Revelației: obiecții și răspunsuri
| Obiecție | Răspuns |
|---|---|
| Revelația ar încălca libertatea omului | Intervenția lui Dumnezeu e a Iubirii, iar iubirea creează libertate |
| Omul n-ar putea primi un conținut atât de mare («aparat mic legat direct la o centrală») | Omul este imago Dei: ca un copil, mic cantitativ, dar calitativ un «receptor» perfect acordat pe «lungimea de undă» a Tatălui |
| Trecerea de la pasivitate la activitate ar contrazice imuabilitatea divină | Dumnezeu nu e niciodată pasiv («Tatăl Meu până acum lucrează», In 5,17); lucrările ad extra nu ating ființa |
| Adevărurile revelate ar rupe lanțul cauzal al gândirii | Sunt noi, dar conforme omului: adevăruri despre Dumnezeu și despre om |
| Transmisă prin oameni, Revelația ar fi falsificată | Omul e înrudit cu Dumnezeu și, pe lângă rațiune, are credința (Evr 11,3); e chemat să devină «dumnezeu după har» (îndumnezeire) |
Două căi
- Naturală: prin universul vizibil, ca obiect → 16 - Revelația naturală.
- Supranaturală: prin persoane, prin sfinți și prin Fiul întrupat → 17 - Revelația supranaturală.
