14 - Concepții despre Dumnezeu contrare învățăturii creștine
#Capitol #DogmaticaGenerală #Apologetică #Ateism
Keywords: deism; panteism; existențialism; ateism; evoluționism; teologia dialectică; Soren Kierkegaard; Martin Heidegger; Albert Camus; Karl Barth; Dumitru Stăniloae
Capitolul 14 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 70-90 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 50-55 · Partea I - Dogmatica generală
Premise
- Religia are valoare doar dacă e revelată; creștinismul este singura religie care Îl arată pe Dumnezeu întrupat, Dumnezeul personal, iubitor, întreit în Persoane.
- Concepțiile de mai jos au adesea aparență religioasă, dar sunt filosofii incompatibile cu credința.
| Concepție | Idee | Reprezentanți | Critică |
|---|---|---|---|
| Evoluționismul | Religia, produs al evoluției; A. Comte: stadiul teologic → metafizic → pozitiv («religia umanității») | H. Spencer, A. Comte, Ch. Darwin (fără a se declara ateu) | Negând originea supranaturală, distruge religia |
| Deismul | Dumnezeu a creat lumea, apoi S-a retras; fără providență, religie fără dogme și cult | Herbert of Cherbury, Voltaire, iluminiștii | Inconsecvență logică: un Tată nu-și abandonează fiii; iubirea lui Dumnezeu e permanentă |
| Panteismul (J. Toland, 1705) | Dumnezeu = lumea; acosmist (numai Dumnezeu) sau pancosmist (numai lumea) | Brahmanism, stoici, Plotin, Eriugena, Eckhart, Böhme, G. Bruno, Spinoza, Fichte, Hegel, Schelling | Încalcă principiul contradicției; «anticamera ateismului»; adevărata unitate e cea a spiritului conștient |
| Existențialismul | Existența individului, angoasa, «ființa-spre-moarte» | Kierkegaard, Heidegger, Sartre, Jaspers, Camus; la români Nae Ionescu, Cioran, D. D. Roșca | Neagă Revelația și Providența; merit: valoarea ireductibilă a persoanei, replică împotriva panteismului |
| Ateismul | Negarea explicită a lui Dumnezeu; teoretic sau practic | — | Ontologic, o «schizofrenie» (omul își neagă propriul spirit); moral, atrofierea simțului sacrului |
Accente ale lui Remete
- Camus e cel mai «onest»: absurdul vine din ciocnirea rațiunii cu iraționalul lumii; propune un «eroism fără speranță», o «sfințenie laică» — utopică fără transcendență.
- Teologia dialectică (K. Barth, E. Brunner, F. Gogarten) este varianta «teologică» a existențialismului: prăpastie totală între Dumnezeu și om, negarea rațiunii.
- Pledoarie pentru un «existențialism creștin»: mesajul primit de Sf. Siluan Athonitul, «Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!». Răspunsul ortodox modern: Pr. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos, lumina lumii.
- Ateismul e în ofensivă, mai ales practic; el poate fi biruit numai dovedind Providența: a afirma existența lui Dumnezeu înseamnă a afirma prezența Lui.
