09 - Argumentul istoric
#Capitol #DogmaticaGenerală #Apologetică #ExistențaLuiDumnezeu
Keywords: argumentele raționale pentru existența lui Dumnezeu; Cicero; Plutarh; homo religiosus
Capitolul 9 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 51-52 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 37 · Partea I - Dogmatica generală
Argumentul istoric (e consensu gentium)
- Cel mai vechi și mai simplu: din universalitatea ideii de Dumnezeu în timp și spațiu se deduce existența Lui reală.
- Mărturii antice: Homer («toți oamenii îi doresc pe zei»), Plutarh («cetăți fără ziduri și legi… dar un popor fără Dumnezeu n-a văzut nimeni»), Cicero («ce admit toți nu poate fi fals»), Seneca.
- Sprijin modern: istoria religiilor, antropologia (omul ca homo religiosus). Credința e universală pentru că e verace și evidentă, și invers.
Obiecții și răspunsuri
| Obiecție | Răspuns |
|---|---|
| Au existat superstiții universale care s-au dovedit false | Nicio superstiție n-a fost universală în timp și spațiu |
| Religia ar fi un produs social, transmis prin educație | Mentalitățile false sunt eliminate în timp; religia rezistă pentru că are rădăcini în ființa spirituală a omului |
- Concluzie: argument «simplu, nepretențios, dar foarte durabil».
