12 - Argumentul cosmologic
#Capitol #DogmaticaGenerală #Apologetică #ExistențaLuiDumnezeu
Keywords: argumentele raționale pentru existența lui Dumnezeu; Toma de Aquino; Aristotel; contingență; entropie; Isidor Todoran
Capitolul 12 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 58-63 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 37-43 · Partea I - Dogmatica generală
Argumentul cosmologic
- Universul este limitat, determinat și dependent, deci cauzat de o Primă Cauză veșnică. Singurul argument cu subdiviziuni:
| Formă | Principiu | Formulare | Obiecții și răspunsuri |
|---|---|---|---|
| A. Cauzalității (ex ratione causae efficientis) | Tot ce se întâmplă are o cauză; lanțul se oprește la o cauză necauzată | Toma de Aquino: omne quod fit habet causam | Seria infinită de cauze; o primă cauză materială → ar fi tot cauzată. Hume neagă cauzalitatea; Kant o limitează la fenomene (dar se contrazice) |
| B. Mișcării (ex parte motus) | Tot ce se mișcă e mișcat de altul → Primul Mișcător nemișcat (primum movens) | Aristotel, Toma | Mișcarea n-ar fi inerentă materiei; big-bang-ul nu se explică prin sine; acumularea cantitativă nu schimbă natura. Argumentul gravitațional ține de aici |
| C. Contingenței (a contingentia mundi) | Tot ce există depinde de altceva → o existență necontingentă («Eu sunt Cel ce sunt») | — | Chiar veșnică, materia rămâne contingentă («o piatră din veșnicie rămâne piatră»); absolutul nu provine din contingent |
| D. Entropologic | Legea entropiei (Clausius, W. Thomson): energia utilizabilă scade → universul are sfârșit, deci și început | — | Dovedește doar un început al energiei; e cel mai vulnerabil, pentru că legea entropiei nu e absolut verificată |
- Controversă internă: Isidor Todoran (Problema cauzalității în argumentul cosmologic, 1935) întemeia principiul cauzalității pe necesitate (judecată sintetică, convingere intimă), nu pe evidență; Remete respinge această formulare ca subiectivizantă: cauzalitatea trebuie să fie o realitate obiectivă.
- Todoran–Zăgrean prezintă cele patru forme în aceeași ordine (p. 37-43).
