13 - Argumentul ontologic
#Capitol #DogmaticaGenerală #Apologetică #ExistențaLuiDumnezeu
Keywords: argumentele raționale pentru existența lui Dumnezeu; Anselm de Canterbury; René Descartes; Immanuel Kant; Gaunilon; Fericitul Augustin; Paul Evdokimov
Capitolul 13 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 64-69 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 47-50 · Partea I - Dogmatica generală
Argumentul ontologic
- Singurul argument de proveniență strict creștină și singurul deductiv: deduce existența lui Dumnezeu din noțiunea de Dumnezeu. Cel mai complicat, mai vulnerabil și mai contestat.
- Presupune idealismul (idei înnăscute), nu empirismul (Locke, Hume: mintea ca tabula rasa).
| Autor | Formulare |
|---|---|
| Fericitul Augustin | Mintea, fiind chipul lui Dumnezeu, poartă ideea Lui |
| Anselm de Canterbury (Proslogion) | Ființa «decât care nu se poate cugeta alta mai mare» trebuie să existe și în realitate, altfel s-ar putea cugeta una mai mare |
| Descartes | Ideea clară de Dumnezeu nu vine de la noi, deci a sădit-o Dumnezeu |
| Leibniz | Ființa necesară există dacă e posibilă, și nimic nu-i împiedică posibilitatea |
| Hegel, V. Cousin | În noțiunea de Dumnezeu, noțiunea și existența coincid |
| I. G. Savin, M. Florian | Existența însăși nu poate fi cugetată decât prin ideea absolută de Dumnezeu |
Obiecții
- Gaunilon: ideea unei «insule perfecte» nu dovedește insula. Anselm: ideea de Dumnezeu e unică, universală și necesară.
- Toma de Aquino: trecerea de la ordinea ideală la cea reală nu e necesară; Dumnezeu se dovedește doar a posteriori.
- Descartes: cerc vicios.
- Kant: «o sută de taleri închipuiți nu sunt în buzunar» — existența nu e un predicat.
- Răspuns: ideea de Dumnezeu se definește prin contrast cu toată lumea fenomenală; mysterium tremendum arată că nu provine din lumea aceasta.
Argumente înrudite
- Psihologic: setea sufletului după Absolut (Ps 41,9; Augustin: «neliniștită este inima noastră până se va odihni întru Tine»; Paul Evdokimov: taina inimii este argumentul «zdrobitor»).
- Evdemonologic (setea de fericire) și noetic (adevărul se impune minții din afară).
