11 - Argumentul moral
#Capitol #DogmaticaGenerală #Apologetică #ExistențaLuiDumnezeu
Keywords: argumentele raționale pentru existența lui Dumnezeu; conștiința morală; Immanuel Kant; legea morală naturală
Capitolul 11 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 56-57 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 45-47 · Partea I - Dogmatica generală
Argumentul moral (notitia insita)
- Pleacă de la ordinea morală din afara omului (norme care se impun tuturor) și din interiorul lui: conștiința morală, simțită ca o autoritate care nu depinde de voința noastră. Concluzie: există un Legiuitor moral absolut.
- Formulări: stoicul Zenon, Cicero, Rom 2,14-15: păgânii au «fapta legii scrisă în inimile lor». Conștiința morală e înnăscută ca predispoziție, nu ca idei clare.
- Forma kantiană (postulat): virtutea nu e răsplătită și viciul nu e pedepsit aici; rațiunea pretinde o lume în care un Judecător absolut face dreptate.
Obiecții
| Obiecție | Răspuns |
|---|---|
| Postulatul lui Kant e subiectiv: lipsa dreptății ar putea dovedi că ea nu va exista niciodată | Formularea mai bună: însăși existența valorilor și a conștiinței morale trimite la Autorul lor |
| Morala ar fi produs social și educațional | Ideea de morală implică o Instanță morală supremă, personală |
| Un Legislator extern ar anula libertatea | Mentalitatea ortodoxă: normele vin de la Dumnezeu, dar ne sunt interioare, fiindcă suntem după chipul Lui |
