10 - Argumentul teleologic
#Capitol #DogmaticaGenerală #Apologetică #ExistențaLuiDumnezeu
Keywords: argumentele raționale pentru existența lui Dumnezeu; Immanuel Kant; Cicero; Fericitul Augustin; Irineu de Lyon
Capitolul 10 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 53-55 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 43-45 · Partea I - Dogmatica generală
Argumentul teleologic (ex gubernatione rerum) sau fizico-teologic
- Pornește de la legea finalității: orice existență are un scop mai presus de sine; ordinea lumii cere un Ordonator absolut.
- Formulări: Socrate, Platon, Cicero (mai ușor ar ieși Iliada din litere aruncate la întâmplare), Ps 18,1, Sf. Irineu («lucrul arată pe meșter»), Fericitul Augustin, Kant («cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine»).
- Formă speculativă: nici omul (supus morții), nici lumea (care nu și-ar crea legi autodistructive) nu pot fi autorii finalității.
- Argumentul nomologic (ordinea și armonia legilor) este o fațetă a aceluiași argument.
Obiecții
| Obiecție | Răspuns |
|---|---|
| Kant: dovedește doar un Arhitect, nu un Creator | Cine ordonează universul are puterea de a-l crea |
| Frumusețea și ordinea ar fi proiecții subiective | Lumea primește sens spiritual în legătură cu omul, dar aceste sensuri devin obiective |
| Finalitatea ar fi autoreglare a materiei prin evoluție; există organe «inutile» | Materia nu are rațiune și voință; întâmplarea e opusul ordinii; nimeni n-a dovedit inutilitatea absolută a vreunui organ |
- Astăzi tocmai științele exacte afirmă cel mai mult unitatea și raționalitatea lumii.
