05 - Ființa religiei
#Capitol #DogmaticaGenerală #Apologetică #Religie
Keywords: religie; Friedrich Schleiermacher; Immanuel Kant; Max Müller; teologia dialectică; Karl Barth
Capitolul 5 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 37-41 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 20-28 · Partea I - Dogmatica generală
Întrebarea
- Nu originea, ci esența religiei: este ea sete de cunoaștere, de iubire, de bine sau de frumos?
| Teorie | Facultatea privilegiată | Reprezentanți | Ce e adevărat | Limita |
|---|---|---|---|---|
| Intelectualistă | Rațiunea: setea de a cunoaște Cauza ultimă (In 17,3) | Max Müller, Hegel, Schopenhauer | Dumnezeu este Adevărul | Religia nu e doar cunoaștere, ci viață cu Persoana supremă |
| Sentimentalistă | Sentimentul: «sentimentul de absolută dependență» | Schleiermacher | A combătut raționalizarea religiei | Un Dumnezeu necunoscut nu poate naște sentiment religios autentic |
| Voluntaristă | Voința: religia = moralitate, «imperativul categoric» | Kant | Voința ferește religia de sentimentalism | Nu religia se întemeiază pe morală, ci morala pe religie |
| Esteticistă | Setea de frumos | Lessing, Wundt, Herder, Schiller, Goethe, D. F. Strauss | Frumusețea e atribut divin | Religia nu e cult al principiilor estetice |
- Critica teologiei dialectice protestante (K. Barth, E. Brunner, F. Gogarten), care neagă orice rol al rațiunii, și a lui Max Scheler (religia ca act moral subiectiv).
- Concluzie: religia autentică este sinteza superioară a tuturor acestor componente (cunoaștere, iubire, bine, frumos), așa cum spiritul omenesc nu se reduce la niciuna dintre facultățile lui.
- Todoran–Zăgrean tratează pe larg aceleași teorii (p. 20-28), subliniind că religia este legătura conștientă și liberă a omului cu Dumnezeul personal.
