#Capitol #DogmaticaGenerală #Apologetică #Morală

Keywords: religie; Morala creștină; Immanuel Kant; conștiința morală; chipul lui Dumnezeu

Capitolul 6 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 42-44 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 28-33 · Partea I - Dogmatica generală

Raportul

• Sfera religiei o cuprinde pe cea a moralei, dar e mai largă; raportul seamănă cu cel dintre Dogmatică și Morală, credință și faptă.
• Școala sociologică: la popoarele primitive credințele religioase sunt anterioare preceptelor morale.
• Există istoric religii cu morală inferioară și sisteme morale fără religie (utilitaristă – J. S. Mill, evoluționistă – Spencer, pozitivistă – Comte, autonomă – Kant, a forței – Nietzsche etc.).

Poziții reducționiste respinse

• Identitate între religie și morală (voluntariștii) sau separare totală. Religiile cu morală slabă sunt forme degradate; raportul autentic se vede doar între o religie și o morală superioare.

Învățătura Bisericii (sinteză)

1. Religia și morala sunt distincte, dar se implică, condiționează și influențează reciproc; în viața duhovnicească autentică sunt inseparabile.
2. Amândouă consideră omul liber și capabil de valori; operează cu judecăți de valoare, răsplată și sancțiune; urmăresc împlinirea persoanei.
3. Principiile morale ale religiei vin din transcendent, dar nu sunt exterioare omului, fiindcă el este chipul lui Dumnezeu.
4. Morala laică e relativă (poate accepta azi ce condamna ieri); morala religioasă e absolută și imuabilă.

• «Religia fără morală ar fi o cunoaștere fără consecințe; morala fără religie, un sentiment orb, fără autoritate absolută».

---

Navigare: ← cap. 5 · index · cap. 7 →