64 - Sfânta Biserică - ființa și însușirile ei
#Capitol #Sfințitorul #Eclesiologie
Keywords: Biserica; trupul tainic al lui Hristos; însușirile Bisericii; succesiune apostolică; comuniunea sfinților; extra Ecclesiam nulla salus; Irineu de Lyon; Ioannis Zizioulas
Capitolul 64 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 294-298 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 241-250 · Dumnezeu Sfințitorul
Definiție
- Mântuirea subiectivă = încorporarea în trupul tainic al lui Hristos; locul ei este Biserica, al cărei cap este Hristos (Ef 1,22-23).
- Biserica = extensiunea comunitară a lui Hristos, instituția întemeiată de El pentru împărtășirea harului. Membrii: cei botezați în numele Treimii, care Îl mărturisesc pe Hristos Dumnezeu și om, se împărtășesc de aceleași Taine și ascultă de ierarhia cu succesiune apostolică.
- Întemeiată nevăzut prin jertfa de pe cruce (Fapte 20,28) și văzut, istoric, la Cincizecime (3000 de suflete).
Ființa Bisericii
- Organism teandric (divino-uman), viața ei vine din viața Treimii (In 17,21).
- Se întemeiază și pe unitatea firii umane: omul e chipul Treimii, «comuniunea supremei iubiri».
- Unire a naturalului cu supranaturalul: de aceea neîntreruptă («porțile iadului nu o vor birui», Mt 16,18).
- Cuprinde drepți și păcătoși: ca un spital, unde bolile nu știrbesc puterea leacurilor (1 In 1,8).
- Instituție, dar nu doar juridică.
- Aspect văzut (oamenii, actele de cult) și nevăzut (Hristos, harul).
- Infailibilă, prin capul ei, Hristos: «stâlpul și temelia adevărului» (1 Tim 3,15).
- Biserica luptătoare (pe pământ) și Biserica biruitoare (în cer), unite prin comuniunea sfinților.
- «Extra Ecclesiam nulla salus»: excepțiile confirmă regula.
Cele patru însușiri (Simbolul credinței)
| Însușire | Conținut |
|---|---|
| Una | Un Dumnezeu, un Hristos, un Duh, un har (Ef 4,4-6); o singură Biserică confesională e cea adevărată, iar Ortodoxia revendică această calitate; unitate dogmatică, canonică, cultică, sinodală |
| Sfântă | Sfânt e Capul, Duhul, harul, Tainele, scopul; păcătoșii nu o știrbesc (neghina, năvodul, vasele de cinste și de necinste; Ef 5,25-27) |
| Sobornicească (catolică, universală) | Extensiv (în spațiu) și intensiv (conformă cu tot adevărul); kath'holon: un întreg care nu se schimbă prin diviziune (Ș. Zankow); conducere sinodală |
| Apostolească | Întemeiată pe Apostoli (Ef 2,20), păstrătoarea Tradiției lor; succesiunea apostolică neîntreruptă — nu doar istorică, ci de har și de credință. Irineu: «cum successione episcopatus charisma veritatis certum»; Ioannis Zizioulas: ierarhia are sens numai în comunitate |
