57 - Raportul dintre har și libertatea omului
#Capitol #Sfințitorul #Har #Libertate #Interconfesional
Keywords: har; libertate; sinergie; predestinație; tomism; molinism; congruism; Jean Calvin; Karl Barth; Maxim Mărturisitorul; Ioan Damaschin
Capitolul 57 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 267-269 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 219-224 · Dumnezeu Sfințitorul
Problema
- Dacă harul inițiază mântuirea, în ce măsură mai e omul liber? Și dacă omul merge spre har, ce merit mai are harul?
Teoriile romano-catolice
| Teorie | Autor | Idee |
|---|---|---|
| Tomismul | Toma de Aquino | Harul mișcă voința ca pe un instrument (învățătorul care conduce mâna elevului) |
| Molinismul | Luis de Molina (Remete scrie «Miguel») | Harul doar se oferă; libertatea rămâne neutră |
| Congruismul (congruo = a se potrivi) | Francisco Suárez | Harul «excitant» coincide cu consimțământul voinței |
- Critica ortodoxă: pun problema în termeni antagoniști, ca și cum harul și libertatea ar fi realități opuse.
Doctrina protestantă
- Decăderea fiind totală, mântuirea aparține exclusiv harului; voința nu mai e liberă în sens propriu.
- Predestinația: luteranii — relativă (numai spre fericire); Calvin — dublă, absolută: unii la viață veșnică, alții la osândă; Karl Barth revine la una relativă. Text invocat: Rom 8,29.
- Remete: o formă a vechiului fatum păgân, înrudită cu fatalismul budist și islamic.
Doctrina ortodoxă
- Între har și natura umană există o legătură organică, prin chipul lui Dumnezeu, care n-a fost distrus. Orice făptură păstrează un minim de har: altfel ar trece în neființă.
- Libertatea umană este ea însăși un dar din libertatea lui Dumnezeu; harul naște adevărata libertate (libertatea duhovnicească). Harul și libertatea sunt complementare, nu opuse: sinergia.
- Sf. Maxim Mărturisitorul: «Omul are două aripi: harul și libertatea».
- Dumnezeu nu predetermină, ci preștie (medicul care prevede moartea, fără s-o cauzeze). Damaschin: «Dumnezeu prevede, dar nu predetermină».
