49 - Mântuirea obiectivă și mântuirea subiectivă
#Capitol #Mântuitorul #Soteriologie
Keywords: mântuirea obiectivă; mântuirea subiectivă; Răscumpărarea; îndreptarea; sinergie
Capitolul 49 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 237 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 192-193 · Dumnezeu Mântuitorul
Cele două aspecte ale mântuirii
| Mântuirea obiectivă (Răscumpărarea) | Mântuirea subiectivă (îndreptarea) | |
|---|---|---|
| Ce este | Lucrarea lui Hristos pentru toată omenirea, global sau virtual, prin jertfa de pe cruce | Însușirea de către fiecare om a roadelor jertfei |
| Autor | Hristos | Hristos prin Duhul Sfânt, cu participarea omului |
Persoana și opera Mântuitorului
- La oameni, opera se poate desprinde de autor; la Hristos, persoana și opera sunt nedespărțite în veci: harul se împărtășește numai prin umanitatea îndumnezeită a Fiului întrupat.
Raportul dintre ele
- Mântuirea obiectivă e universală în principiu, dar nu înseamnă intrarea în rai fără voia omului: e un proces organic, o schimbare reală, la care omul consimte prin voință și fapte.
- Imaginea: Răscumpărarea a deschis porțile raiului pentru toți, dar pentru a intra e nevoie de lucrarea personală.
- Părinții: «Dumnezeu, care l-a creat pe om fără voia lui, nu-l mântuiește fără voia lui» (după Fer. Augustin). «Lucrați cu frică și cu cutremur la mântuirea voastră» (Filip 2,12).
