Keywords: Euharistia; epicleza; prefacere; transsubstanțiere; azima; impanație; Martin Luther; Jean Calvin; Ulrich Zwingli; Didahia; Ioan Damaschin; intercomuniune

Capitolul 70 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 319-324 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 271-278 · Dumnezeu Sfințitorul

Definiție

Eucharistia = «mulțumire». Taina prin care, sub chipul pâinii și vinului, ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului, prezente real prin prefacere la Sfânta Liturghie. «Taina Tainelor»: nu doar harul, ci însuși Izvorul harului. Alte nume: Cina Domnului, Frângerea pâinii, Cuminecătura, Împărtășania.

Instituire și mărturii

La Cina cea de Taină: «Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu… Beți dintru acesta toți…» (Mt 26,26-28); «Aceasta să faceți întru pomenirea Mea» (Lc 22,19).
Didahia (cap. 9 și 14); Iustin; Ioan Gură de Aur (jertfa Golgotei «pe care o aducem și acum»); Ioan Damaschin: pâinea și vinul nu sunt chipuri, ci se prefac în trupul și sângele Domnului (Dogmatica IV,13).

Materia: pâine de grâu dospită și vin natural.
Momentul prefacerii: epicleza, chemarea Duhului Sfânt («…prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt»).
Trei aspecte: de Taină, de jertfă (identică în esență cu jertfa de pe cruce) și de comemorare (anamneză: 1 Cor 11,26).
Săvârșitor: episcopul sau preotul. Primitori: ortodocșii pregătiți prin Spovedanie; nu se admite intercomuniunea, pentru că Împărtășania exprimă deplinătatea credinței comune. Pruncii se împărtășesc de la Botez.
Efecte: unirea reală cu Hristos (In 6,56), curățirea de păcate, arvuna învierii și a vieții veșnice (In 6,51): fiecare Împărtășanie, «o mică înviere». Primită cu nevrednicie: osândă (1 Cor 11,27-29).
Consecințe: închinare ca lui Hristos; ne împărtășim și de dumnezeirea Lui; Hristos întreg în fiecare părticică; Darurile rămân Trupul și Sângele cât durează (nepăstrarea lor e sacrilegiu).

Confesiune	Învățătura	Răspuns ortodox
Romano-catolică	Azima (ostia), generalizată în sec. XI, pe motiv că Hristos ar fi serbat Paștele iudaic	NT folosește artos (pâine dospită); după Ioan, Hristos a serbat înaintea Paștelui iudeilor (In 13,1; 18,28)
	Prefacerea la cuvintele instituirii; epicleza eliminată	Hristos avea deja în mâini Trupul și Sângele, prefăcute prin binecuvântarea de dinainte; epicleza în Didahia și în vechile liturghii apusene
	Împărtășirea mirenilor numai cu Trupul (teoria concomitenței)	Supraestimarea clericilor; potirul e atestat (1 Cor 10,16)
Luterană	Prezență reală prin impanație: Hristos e «în, cu și sub pâine»	—
Calvină	Prezență spirituală, numai pentru cei predestinați	—
Zwingli și neoprotestanții	Doar simbol și comemorare: «acesta înseamnă trupul Meu»; invocă Mc 14,25	Mc 14,25 se referă la paharul de dinainte (Lc 22,17-20); In 6,51-56: Hristos nu corectează înțelegerea literală, ci o întărește
Toți protestanții	Neagă caracterul de jertfă (Evr 9,28; 10,14: o singură dată)	Unica jertfă a mântuirii obiective se actualizează în cea subiectivă, după porunca Lui

Navigare: ← cap. 69 · index · cap. 71 →