Keywords: Taina Preoției; hirotonie; ierarhia bisericească; caracterul indelebil; hirotonia femeilor; preoția universală; Wolfhart Pannenberg

Capitolul 71 · Remete, Dogmatica ortodoxă (2007), p. 325-329 · Todoran–Zăgrean, Teologia Dogmatică (2009), p. 281-285 · Dumnezeu Sfințitorul

Definiție

Taina prin care, prin punerea mâinilor arhiereului și invocarea Duhului Sfânt, se împărtășește unui bărbat pregătit harul de a învăța, sfinți și conduce pe credincioși. Absolut necesară: fără un subiect uman care să-L reprezinte, Hristos nu S-ar putea dărui văzut în celelalte Taine.

Instituire

Hristos Își alege Apostolii (In 15,16), le promite cheile (Mt 16,19) și după Înviere îi învestește: «Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi… Luați Duh Sfânt» (In 20,21-23). Apostolii hirotonesc diaconi (Fapte 6), preoți (Fapte 14,23) și episcopi (1 Tim 4,14; 5,22; Tit 1,5).
Ierarhia e instituită de sus în jos (autoritativ), nu de jos în sus (democratic). Izvorul ei: preoția veșnică a lui Hristos (Evr 4,14; 9,11).

Văzut: punerea mâinilor (2 Tim 1,6); nevăzut: harul preoției în treapta respectivă. Mărturii: Didahia, Clement, Ignatie; Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur (Despre preoție), Ambrozie, Dionisie Areopagitul.
Harul e unitar, dar dat gradat celor trei trepte. Caracter indelebil (de neșters): hirotonia nu se repetă; caterisirea oprește lucrarea, dar nu șterge harul.
Săvârșitor: numai episcopul (singura Taină rezervată lui); episcopul e hirotonit de doi sau trei episcopi (comuniunea cu tot episcopatul). Epifanie: episcopul «naște părinți».
Primitor: ortodox, bărbat, liber, major, întreg trupește și sufletește, pregătit. Motiv: izvorul preoției, Hristos, este bărbat; hirotonia femeilor (generalizată la protestanți) nu e chestiune de egalitate socială, ci de drept divin; critică și din partea unor protestanți conservatori (W. Pannenberg).

Romano-catolici: celibat obligatoriu. Ortodocși: diaconii și preoții se pot căsători înainte de hirotonie; episcopii, celibatari (Sinodul trulan, 692).
Protestanții resping Taina Preoției: esența protestantismului și cea mai mare deosebire; odată cu ea cad și celelalte Taine. Distincția arbitrară sacerdotium / ministerium (1 Pt 2,5.9; Apoc 1,6; 5,10). Răspuns: «Oare toți sunt apostoli?…» (1 Cor 12,29); preoție universală doar în sens duhovnicesc.

Navigare: ← cap. 70 · index · cap. 72 →